Virgil -
...
un glas
îmi spune
coboară în realitate
omule
mă eliberez agale
din durerea mea de cap
tandră și mută
ca o baiaderă
nu vrea să își desprindă brațele lungi
mă imploră să mai lenevesc
în abisul pubisului ei
dar mă hotărăsc
și plec
fac un pas
în realitatea care este deja o spirală
în jurul capetelor mele de acuzare
aud ciocanul judecătorului lovind sacadat pupitrul
mi se aduce prima acuzație
conviețuirea cu mine însumi
Poezie:
Comentarii
ovYus -
virgile sincer nu inteleg de ce ai postat tu asa ceva pe frumusetea ta de site literar. ai mult talent la poezie (si asta o stii si fara sa ti-o spun eu), dar textul de mai sus e jalnic si plicticos din cap pana in coada. calp, inexpresiv, valoreaza cel mult cat o confesiune dupa vreo 10 beri, balbaita vreunui camarad de halba. in fine, poate ai o zi mai proasta si tre' sa fim intelegatori... sa nu te punem sub acuzatie.