I

ar putea să înjure, să lovească, să amenințe
e noaptea încă lungă
și alcoolul gratis
dar Set n-are apucături din astea de mojic
el e un domn
cedează bucata sa de așternut concubinei
își ia pachetul de țigări în buzunarul bluzei de pijama
își aruncă halatul pe umeri și coboară scările
câte o jumătate de treaptă odată
la jumătatea drumului își amintește că a uitat ceva în apartament
urcă - de data asta câte o treaptă întreagă
deschide încet ușa
femeia își ia porția de gudron pironită pe măsuța de bucătărie
cu ochii pierduți în lumina neonului din spatele blocului
Set ia ceva de pe birou
își vâră mainile în halat
leagă strâns cordonul
a fost cald zilele astea dar știe că vântul noptii
i-ar putea îngheța oasele trecute de prima tinerețe
ajunge la parter
zărește cutiile poștale
nu
în afară de facturi
cine să-i scrie lui
poate colega de serviciu
tipa aia cu ochi mari
verzi
divorțată
care îl stimează mult
se îndreaptă spre ușă -încearcă să nu facă zgomot - vecinii dorm la ora asta -
vântul însa o izbește de perete
își trage instinctiv capul în gulerul halatului
își mușcă buza
închide cu grijă ușa metalică
vântul s-a întețit
câteva cartoane prinse în vârtej cad pe mașina lui
le îndepărtează
deschide portiera și urcă
își aprinde o țigară apoi
strânge un picior sub el
își sprijină capul culcat într-o parte
pe tetieră
se gândește
gândul e ascuțit și greu ca o bardă

II

***
o melodie lentă se aude la radio
își strânge mai bine halatul în jurul trupului
fumul din mașină îl face să tușească scurt
zărește crucea de pe dosul palmei
un semn făcut cu vârful creionului în adolescență
se derulează fugitiv câteva secvențe
ca în mintea unui muribund
ar putea scrie o carte cu patru capitole
nu
nu se pricepe la scris
el se pricepe doar la vorbe
poate vorbi cu oricine
există și excepții
încearcă
cuvintele îi rămân în laringe
uneori scoate niște sunete ciudate
alteori reușește să formuleze fraze banale
știi
zilele astea e anunțată ploaie
ți-am făcut programare la doctor
iar n-am cămași călcate
uneori spune chestii profunde
ea nu-l înțelege se isterizează
el își jură ca n-are să mai încerce niciodată
nici la visat nu se pricepe
se oprește

***
caută răspunsuri
ele nu-l caută
se ascund
prin ungherele mașinii
după perdeaua de fum
în versurile melodiei
nu e trist
e doar o senzație de gol
un vid îi presează organele interne
a uitat
își vâră și celălalt picior sub el
își înconjoară trupul cu brațele
așa cum îl ținea mama când îi era frică
a uitat sensul multor cuvinte
se apleacă peste scaunul din dreapta
pleoapele îi sunt grele
un led licărește în bordul mașinii