pescarii au tras la mal leșurile trandafirilor din toamnă,
trunchiurile lor groase cu măduva ca o cânepă
emană încă parfumuri de cearcăn
suntem doi elfi în adidași
înaripați. ziua devenim una cu scoarța sălciilor / noaptea veghem florile încă vii
drumul dintre noi îl marcăm cu pietre
zvârlite în apă pe sub barierele de coral
încălțarile tale au pe talpă un nufăr fiecare atingere în nisip lasă o urmă
dimineața ne găsește meșterind o pirogă imensă dintr-un arbore sequoia /
o arcă în care vom purta toate plantele
îmi desenezi un cerc în palmă și rupem fășii de timp /suntem
când tineri când foarte bătrâni
pe chei, buștenii de trandafir se izbesc de țărm a plecare
vei face din ei un hambar ca un chivot
marea să-l poarte pe umeri până când va înmuguri
în toate limbile clorofilei

voi lega o frânghie de cer pentru cămășile tale-n carouri
și pentru blugi

veriga lipsă se află
în buzunarele tale