stai lângă mine urmărește-mi spinarea ca o cobră urcă pe umăr pune streașina ochi în aburii dimineții turme de elefanți de bizoni tigri gazele flamingo talpă pe talpă calcă pe piatră dă-mi sulița de bambus, o, maya, stai
te iau în brațe te strâng alerg în iarba`naltă m`ascund de la piatră la piatră de șapte ori câte șapte te mângâi și te sărut pe ochi, te mângâi, o, drag al meu umăr al tău am săpat mi-am rupt unghia și brațele până la brâu dezgolit am săpat în pământ aici stai
veniți, frații mei, dungi roșii albe pe spate pe față neagră cruce în piept rece aer trag brațul întind și dreptul pe stâng și stângul în față în spate tobele`ncep dansul unul în altul trestii desfac cercul trupul se mișcă șold tremură se`nfierbântă gâtul ridic ochii plec umerii ridic cobra se strânge-se`nalță în jurul focului
mergi înainte privește în lături prin sus pânzele leagănă slobozesc mari picuri pe umeri pe spate pe coapse suliță calcă aleargă aleargă aruncă așa
halee haleeee
halee haleeeeeeee eeeeee
ne`ntoarcem prin corturi ne`așternem trup lângă trup în iarba arsă pe umeri sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele glas al tău se`nalță acum sunt al tău
ia-mă ia-mă
ia-mă
ia-mă
ia-mă
ia-mă
ia-mă
vin acum pe nourii cerului
Comentarii
alma -
Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
francisc -
apocalipsa e o curgere, o prezență. daca scuturi globul de cristal, totul o ia de la capat. din acest motiv am ales Africa. bineinteles, aceasta a fost ideea de baza. ceilalti comentatori cu siguranta vor aduce noi pareri si noi argumente. va astept cu nerabdare. alma, multumesc
hecatonhir -
vălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
francisc -
ai observat faptul ca utilizarea conceptelor in Candelabrele nu tine cont de mitul contextului; aici e iluzia si jocul ei, si riscurile ei si ale cititorului, caruia sper sa-i placa. din acelasi motiv si alegorizarea prea....fortată (?) - permite manifestarea imaginatiei fara limite normal ca pun capcane vanatorilor, fiecare prada isi are coltii ei, apropos de tinerea la distanta ....
Sapphire -
Cred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
francisc -
multumesc pentru lectura si comentariu. te mai astept.