Virgil -
...
petale de tablă verzuie
legate cu sfoară
umbresc crucifixul
în baldachine fumigene
bătrînii moțăie
în cercuri mistice
rugîndu-se unui sfînt de serviciu
desuet
la curtea regelui Arthur
îngerii se bat cu perne
pe trepte
doar tu
intri nonșalant
ca o goeletă în port
mirosind a fleurs de lis
Poezie:
Comentarii
yester -
am tot citit acest poem și recunosc eram confuz. nu știam de unde provine eleganța lui neostentativă. am zăbovit și acum las un semn pentru că simplitatea dintre sacru și comun este foarte frumos exprimată. chiar și acest "îngerii se bat cu perne" exemplifică ce vreau a spune.
bobadil -
Eu as fi cautat altceva decat "la curtea regelui Arthur" spus asa pe sleau. In rest, un poem interesant, un unghi viu de privit la cateva simboluri. Mie nu mai imi ies scrieri din astea simbolistice pure si vii... poate de aceea sunt usor invidios Andu P.S. pentru yester: cica vine unul la psihiatru si-i spune domnu doctor, nu stiu,,, de cateva zile sunt confuz... sau poate nu?
yester -
Andu, îmi dezamăgești așteptările. Mai încearcă...
Virgil -
Probabil „eleganța lui neostentativă” provine din faptul că este un text cam pe vremea cînd reîncepeam să scriu. Prin 2004. Comentariile lui Bobadil au o caracteristică. Sînt instantanee. Sînt spuse pe șleau, la primul instinct. Dar ceea ce cîștigă prin naturalețe pierd la capitolul profunzime. Cam ăsta este dezavantajul celui care nu acceptă faptul că este neprofesionist într-un domeniu și nu își ia timp să pregătească un răspuns. Asta nu trebuie să însemne că intențiile lui sînt rele. Dar că nu reușesc de cele mai multe ori să fie valoroase. E o alegere acolo și uneori îți trebuie fermitate ca să o poți face corect. Să nu crezi Bobadil că „putting somebody down” în cel mai balcanic stil cu putință ridică valoarea unei conversații.