Dreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.