Sapphire -
"he wants desperately to die
but fast and skillfully forgets"
el spune că putem merge
în absența lui Dumnezeu
de parcă ne-am fi făcut
zid din cădere
de jur împrejur umbre de îngeri
sting pe rând lumânări cu palmele oarbe
făcute căuș privirile noastre
așteptând ultima ploaie
dincolo de noi
din ce în ce mai aproape
cu gust negru
tăișul iubirii
Poezie:
Comentarii
francisc -
strange face of the rain..........
Virgil -
"din ce în ce mai aproape cu gust negru tăișul iubirii" iată trei rînduri care m-au făcut să "simt". poate oarecum m-am împiedecat în "făcute căuș privirile noastre" deși expresia m-a fascinat totodată.. un sentiment ambivalent
Sapphire -
Francisc, vorba ta (dar spusă un pic mai altfel :-))... lasă semn și spre folosul scrierii, nu numai al sufletului... care se bucură mai ales la vederea celui care citește și ceea ce s-a lăsat, intenționat, la o parte. rain's soul... cine stinge aici luminile? Virgil, citește neaparat versul acela împreună cu cel de deasupra. Nici eu nu știu dacă sunt privirile făcute căuș în care așteptăm obrazul ultimei ploi, ori poate sunt palmele umbrelor, stingând lumânări. Așa și trebuie să fie sentimentul, after all.
Crin -
Sappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.