cada e rece albul ei îmi împroașcă ochii. la tv era unu’ care abera

în direct despre salarii și iad. să ieșim din criză cu o seringă i-am spus.

dunga lamei de ras trece peste vene. mă reazem de coşul

cu haine simt cum

se deschide

pielea

ca un pește despicat

privesc cea mai vie alee

apoi nimic

și din nimicul acesta

observ fereastra. ninge. roșul curge ca dintr-o streașină un pic se rotesc

prosoapele încet vine o ceață

e ca atunci când cade curentul dar ai o lanternă. țin mâna lângă trup

cu cealaltă împing degetul înainte să lărgesc spațiul

dar mi-e somn și încep să plâng

încerc să mă ridic fără să reușesc

din genunchi alunec pe o parte

capul mi se izbește de robinet

când eram

oare unde sunt oameni cu

cred că am lăsat