Peste tot năvălește o apă murdară, o simți?
Toate ruginesc, peste tot plutesc nori de gunoaie,
Un lichen cenușiu inundă străzile, piețele, casele
Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi
O bacterie roade pietrele, fierul, aerul, carnea
Totul coclește, se degradează, putrezește, moare
Se acoperă cu ciuperci uriașe, cu noroi, cu mâzgă, cu bale
Un monstru nevăzut aruncă respirația lui puturoasă
Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi
Nicio insulă, niciun loc în care să fi rămas puritatea,
Niciun ascunziș unde să respiri, unde să te bucuri
Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi.
Poezie:
Comentarii
francisc -
un text care jongleaza cu mintea lectorului. problema disolutiei/degradarii/pierderii a "coruptiei" lucrurilor nu are nicio rezolvare, desi, instictiv, cautam una. din acest motiv, pus la zid, esti nevoit sa intrebi radical: ce trebuie sa fac? ma bucura prezenta dvs. aici. citisem si celalalt text. bine ati venit!
Cristina -
nu o vad ca pe o poezie. autorul apeleaza la insiruirea de cuvinte pentru a crea o anumita tensiune si stare, dar dupa parerea mea nereusita. nu-mi place ca se repeta "nu mai unde sa fugi" de doua ori in acelasi vers si acesta de inca doua ori.parca ar fi ceva in genul manelelor. ideea in sine este interesanta. in general imi place genul acesta de poezie.
Oriana -
Depresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.
Younger Sister -
Umbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
vladimir -
Interesanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.