Miroase a carbid încins undeva pe un câmp fire de iarbă
Stau mototolite sub un picior ce se apropie
De un trup firav de fată

Cândva îmi doream să întâlnesc un om căruia să-i așez scoici pe pernă
Acum îmi doresc doar o plapumă și pe nimeni în jur
Voi turna otravă în mine ca să nu-mi fie îmblânzită tăcerea
Însă deocamdată așez în jurul meu roți de mașini uzate
Când voi avea destule îmi voi face o barcă de cauciuc
Și mă voi duce să ocolesc pietrele din apele aproape secate
Poate într-o zi voi găsi un hău înspre care să-mi arunc hainele

Dacă aș cunoaște răceala zilei de mâine
Mi-aș strânge stomacul și l-aș duce departe într-o geantă