și trec ca o gheață pe râu
sunt singur cu ochii zdrobiți
mașinilor tot mai murdare
le zic: să trăiți!

un pat obosit becul spart
îmi intră în suflet comod
iar tu te apropii a sfoară
la capăt cu nod

eu nu sunt iubit nici urât
hârtiile arse o spun
doar trec printre semeni aiurea
cu ochi de nebun

mormane de nori mă lovesc
orașul e astăzi posac
sub tălpi mă împinge iubito
ca pe un gândac