Aranca -
voi zidi într-un bob de piper altceva
partea umbrită din mine bolnavă de moarte
convalescența unei secunde
în care nu am fost
călătoria așteptată
gardeniile cerului înflori-vor la amiază
ridurile acestei melancolii
pînă cînd pe nume mă vei striga
doar să mă întorc o clipă femeie
din naufragiul literelor
grea de polen
un arbore pîlpîie noaptea
prin cămările sufletului
golindu-mă
poartă și tu o vreme acest loc de lîngă mare
unde mi-ar fi fost dor să fiu
doar a ta.
Poezie:
Comentarii
Ela -
M-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
Aranca -
am retinut unele aspecte, am aplicat. nu renunt la "bolnava de moarte", pentru ca asta e. acest arbore de piper exista, tamaduitor undeva. ma asteapta. astept sa il reintilnesc. acum sau la sfirsitul verii. acolo mi se descretesc toate ridurile melancoliilor. apreciez trecerea ta pe sub coroana lui.
Cristina -
o poezie foarte frumoasa. mi-a placut.timpul nu-mi permite sa ma opresc mai mult asupra ei. mi-a placut ca vei zidi intr-un bob de piper partea umbrita din tine. de asemenea versurile:"pînă cînd pe nume mă vei striga/doar să mă întorc o clipă femeie/din naufragiul literelor/grea de polen". nu pot sa nu le mentionez si pe urmatoarele:"un arbore pîlpîie noaptea/prin cămările sufletului golindu-mă/" si daca stau si ma gandesc aproape ca ti-am citat toata poezia, doar ca in ceea ce am reprodus aici e o incarcatura poetica mai mare. o poezie placuta de la inceput pana la capat, fara nimic care sa deranjeze, simbolurile se leaga intre ele, formand un intreg.am sa revin.
hecatonhir -
pare un ceremonial oriental toată această gesticulație a regretului, deși orientalii nu cultivă chiar o melancolie a morților, fie ele chiar fațete ale eliberărilor de prea multă viață. cred că de data asta chiar ai reușit să scrii un poem foarte bun.
Aranca -
si cite boabe de piper sint in acest arbore... va multumesc.