diminețile îmbătrânesc încet azi
trecând prin cutele fustelor
din mulțimea adunată la semafoarele
cu ochi verzi, bulbucați, animalici

peisajul industrial încă
mutilând fața aspră a orașului
altfel sufocant de frumos
în prezența păsărilor migratoare

după-amiezile blânde par strangulate de
neputința unui bătrân de a ajunge
la pâinea promisă de brutarul din colț

simt liniștea amețitoare a morții
așteptându-l nepăsătoare așa cum
hrănește porumbeii cu firmituri

îmi aplec trupul sleit de așteptare
peste inima bolnavă a bulevardelor
și sufletul lunetă amplifică lent
senzația răcoritoare a unui plonjon în abis