vom fi fericiti până la adâncile bătrâneți ale altora
bărbatul meu s-a întors acasă
din munții gonflabili ai singurătății
când mă dureau gutuile din geamuri
știam că mai întârzii la o răscruce caldă
am vrut să ard pe ascuns
săgețile înfipte în trupuri
ca niște mostre de sânge
găsite în tolba ta
(un laborator de feminitate)
dar
ce rost au aripile bolnave
când iubirea e un zbor
de la piele
spre câmpiile albastre?
iubirea mă organizează și
în același timp
mă aruncă în aer
ca
un burg
pe pământurile mele
noaptea e o flacără lichidă
și nu știu
care din noi a întrat primul
în
celălalt
femeile nu pleacă
odiseea lor
e o cetate
zidită
înăuntru
Poezie:
Comentarii
Aranca -
cea mai spectaculoasa secventa poetica o regasesc in final (si aproape as lua-o de sine statatoare, restul fiind pentru mine, cel putin, umplutura) "pe pământurile mele noaptea e o flacără lichidă și nu știu care din noi a întrat primul în celălalt femeile nu pleacă odiseea lor e o cetate zidită înăuntru" sper sa nu te superi, e doar o parere...
Virgil -
părerea mea. cuvîntul gonflabil este o gafă de proporții acolo, ca de altfel cam oriunde l-ar pune cineva într-un text care se vrea liric. ”răscruce caldă” o fi însemnînd ceva pentru autor dar dilema este dacă poate însemna ceva pentru cititor ”săgețile înfipte în trupuri ca niște mostre de sânge găsite în tolba ta” sună esențialmente contradictoriu fiindcă săgețile ori sînt înfipte în trupuri ori sînt în tolbă. cuvîntul mostră mi se pare prea tehnic acolo, dar de gustibus ”iubirea mă organizează și în același timp mă aruncă în aer” sună prea neliric spre sfîrșit textul își revine oarecum dar expresia cu ”femeile nu pleacă” mută accentul de la confesiune la reflexie și sună oarecum artificial, ex catedra