1. preludium

totul a început ca din întâmplare
parcul se umpluse de frunze proaspete
în delirul de cântec al păsărilor
ferestrele s-au deschis una după alta
ca niște guri flămânde
ca niște piersici cu carnea proaspătă și roșie
dezvelindu-se între degetele tale care
au părăsit clapele pianului
care l-au abandonat pe vivaldi
sub teroarea papilelor gustative
de aceea curg insectele afară în soare
adiere de aripi transparente
privirea mea întârzie asupră-le și nu
asupra trupului tău
dar mă întorc la catifeaua pulpelor
mă întorc la piersica ce-și lasă zeama
să taie în arome umede mângâietoare
acolo unde noaptea dăinuie
născătoare de beții secrete

totul a început din întâmplare
parcul se umpluse cu sunete
cu frunzele proaspete de aprilie
în floarea de zarzăr era setea
și visul de fruct ce se crapă
adânc și pătruns de dorință

2. in actu

tu și chipul tău ascuns între palme
sărbătoare de fluturi în piept
adâncu-ți privirii are apele calme
de ce nu te ating de ce mai aștept
vertij de fructe moi nesaț și delir
corpul tău prin care respir
sunt paingul atârnat de un fir
atât de subțire je sait que partir
c’est mourir un peu
je ne sait pas comme ce jeu
a-nceput și blândul rotund
cum am deschis ca să mă-nfrupt
să mă dărui să mă ascund
de alcooluri subtile să mă las corupt
furtună în piersici când te pătrund
vârtejuri de fluturi când mă cuprinzi
din cupă-am băut efemerul până la fund
și-acum simt eternul la care mă vinzi
cum mă poartă printre planete pustii
curând n-am să fiu curând n-ai să vii
rămânem sub soare ai nopții copii

3. postfestum

am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime
era forfota de la șase dimineața și
răcoarea m-a plesnit peste obraz ca o nouă singurătate
un biet arici speriat tăcerea a strigat
înghesuită în ureche
tăcerea ta a cearșafului adunat și fierbinte între sâni
dezvelindu-ți genunchiul
a despletirii peste perne a luminii pe care
o înghit draperiile
o felie din tortul nopții
pe tava zilei care se grăbește să vină

am coborât direct în mulțime
tăcerea s-a spart
ce zgomot îngrozitor în sinapse!
vin revărsat roșu pe fața de masă
urme din sângele umbrei - neroditor
e somnul tău după o moarte prea mică
nimeni nu vede cum înfloresc caișii
cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte
pe buzele tale chemând

ca o picătură de ploaie în volbura râului
am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime