lasă-mă să-ți aleg niște fire albe pentru ziua de azi
sau să-ți întind câteva cerculețe de fum
din nopțile mele nepereche
în ochii tăi să duc viața până la capăt
tu să alegi cerul de două ori fără să pleci

voi stăpâni ceva în sufletul meu de care tu să nu știi
așa este normal să te chem
deasupra spațiului pierdut cu ochiul deschis
doar aici lucrurile au rămas neschimbate
se pătrund greu la ceas de noapte

vezi, ploaia de ieri m-a întors pe dos
mi-a băgat sub cămașă închipuirea unui vis
pentru care nu mai vreau să mor niciodată
am aruncat o amforă scurtând infinitul
mă scurg lin pe mâna dreaptă

începe ecoul în linii egale pătate de sânge
în spatele unei oglinzi nefirești
aștept parcă o zi atemporală
să-ți pot rătăci pe gură în voie cuvintele
să mă afund în verdele crud
întâia oară să se nască pui de păsări în inimă

seară de seară ca într-o liturghie nouă
să strângem pe rând lutul din aer
să ne acopere să ne surprindă întregi
cu păcatele minții neînfăptuite
am freamătul genelor înnoptate
și câteva litere discrete rupte din mine

târziu vom aprinde o lumină
apoi te voi ține de mână