aşa cum se mişcă frunza asta de leandru,
în vânt lucrurile se apropie şi se îndepărtează de mine.
când le posed, le desfac în bucăţi
mici de tot,
fără să-nsemne că voi înţelege ceva din mecanismul lor ;
ceea ce este făcut nu va fi desfăcut
niciodată la fel.

astfel, dacă îmi vei tăia mâna sau îmi vei scoate ochiul,
nu vei afla nimic despre mine,
despre trădarea mea sau
despre visele mele.

în general, lucrurile tind să se strângă în jur,
în timp ce se fărâmiţează –
nu pot alege nimic,
nici măcar

ceva de înghiţit pe stomacul gol.