de după pleoapă mă pândesc
zburlindu-se, hiene vise
între cuvinte mă închid
destin în actele prezise

le-aud cum zgrepțăne-n furie
și-a toacă dinții bat în gol
cu unghiile rădăcină
mă-nfig în carne le sunt sol

cuvinte mi-s frunze-n vânt
ce-n roșu scriu un alt poem
alei pustii repetă-n cor
refrenul viselor ce mor