Acest text se află în Șantier
Cântece violete
Uneori,
eu şi cu viaţa
ne călcăm pe picioare
şi măsurăm cu poezia
pe care ne doare
mai tare
eu cu un vis,
ea c-un item,
locuindu-mă cu un înger,
cum să mă tem?
ea, neîntoarsă, despleată blesteme,
eu, cu iubire, îmi descânt
prin poeme...
Gând, ea, de pământ,
vis, eu, necuprins...
stă la pândă viaţa
ca o hoaţă!
Ochiul mi-i deschis...
Cine-mi poate-ntoarce
vieţii
faţa pe faţă?
Poezie:
Comentarii aleatorii