Mi-a venit să înghit marea neagră deodată
Și lava munților, ca vinul din pahare, s-o beau.
În apele din căușul palmelor Tale să-mi plimb
Corăbiile între zenit și nadir și apoi să stau.

Mi-am chemat prietenii din stele cu trâmbița.
Ți s-au surpat zidurile și Te-ai cutremurat,
Când am început toți să scuturăm aripile
Ca niște pene de aur inimaginat de curat.

Împresurat, ca într-un glob, cu cer și pământ,
Ca pe prunc, ca pe mireasă Te-am îmbrăcat.
Te-am îmbrățișat, Ți-am cântat, Te-am adorat!

Pustie Ți-am fost, pântec, masă și gând…
Îmi era sete! Pe cruce, să mă ierți, am strigat.
Și marea neagră întreagă am băut-o deodat!