trăiam în bună vecinătate cu toate cuvintele
numai că uneori, porniri grosolane mă-ndemnau la fapte rele
și-atunci dădeam iama printre ele
agitându-mi capetele și limbile de balaur
speriindu-le și făcându-le să-mi cadă printre rânduri
și-așa-nlănțuite, trebuiau să-ndure rușinea
de-a fi preumblate și-arătate prin lume.

să vă povestesc de pățania cetelor de cuvinte gureșe, trupeșe și voluptoase
ce se zbenguiau vesele și neștiutoare pe limbul acela îndepărtat?
ca o fiară mă repezeam printre ele (a joacă), subjugându-le
conjugându-le și închizându-le în turnul poemelor
dându-mă cu totul numai să nu se ofilească
ori să se-ndemne la revoltă și albă nesupunere
căci ce-ar mai fi barbă-albastră fără haremu-i de cuvinte?
o pagină goală….