Cioc-cioc-Cioc!
La ușa
Sufletului tău
Tot bat
Fără noroc.

Biet
Cerșetor
De sentimente,
Cu inima zdrobită,
Te rog, iubito,
Fii a mea iubită!

Dar tu nu vrei
Nimic să-mi dai
Din tine.
Dragostea ta
E ferecată
Pentru-un cerșetor
Umil ca mine.

Căci ușa
Ce cu dorul meu
Aș vrea
Să o deschid,
E mai departe
Neclintită formă
Desenată
Pe un rece zid.

Ferestre nu-s
Ca înăuntru să privesc,
Să înteleg...
De ce
Iubire de la tine
Nu primesc?

Nici coș de fum
În sufletu-ți
Nu am găsit,
S-ajung prin el
La vatra focului
Ce m-a-ncălzit.

Pe gaura de chei,
Pe-ascuns,
De mai privesc,
Doar nepăsarea ta
Față de mine-o tot
Zăresc...

Cioc-cioc-cioc!
Cu mâna-ntinsă,
La ușa sufletului tău,
Doar să m-așez,
De-acum
Mai caut loc.

De vei găsi
În fața ei,
Cândva,
O stană,
Pe ea, mândră,
Să scrii:
„Un cerșetor,
Ce de la mine,
Nicicînd
Nu a primit
Pomană”.