muști pentru ultima oară
cauți o ieșire să nu te presupună te împiedici în
tine de fiecare dată cum dublul oricărui în afară e
mâna apăsată pe clanță
înăuntru repetiția plină a clipei ca
o molie uriașă
precizia uluitoare a gestului fiecare atingere la fel
de vie în acum cine te întrebi și fiecare ciob
se adună altfel însă tu crezi că totul nu e
o iluzie e doar mirosul gustul și toată pipăiala asta
în care îți invingi spaima
îți amintești jungle
atunci deschizi în sfârșit pasărea de metal își execută
numărul e ora la care nu mai contează s-a topit
stai în mijlocul cercurilor
nu mai cauți
toate tu-urile se așează te înalți și
nicio mișcare apoi
Poezie:
Comentarii aleatorii