Aritmosa -
americile mele
ce vizitator nocturn
se preface că nu este?
intră-n al orbirii turn
deghizat într-o poveste...
urcă treptele de jad
și se-apropie de ușă;
uită cum era în iad –
înlemnesc ca o păpușă.
dacă el e fericirea?
să-i deschid? să îl alung?
pare-a căuta orbirea,
visul lui e foarte lung.
drumul până-n paradis
e un gest făcut din mână,
este semnul nepermis
născocit de o cadână.
Poezie:
Comentarii aleatorii