să nu crezi că nu mă mușcă
de inimă uneori
cîinii fumurii ai gîndurilor
măcar doar atît
cît să-și încerce colții
raționamentelor inexorabile
în inflexibile reduceri
la absurd
sau să mă hăituiască
prin deșertul alb
al deșertăciunilor
pînă îmi zboară sufletul pe gură
ca o floare cu aripi
însetată și înspăimîntată
către apus
să nu crezi că eu nu aș fi
la fel ca tine
sau că inima mea nu are fisuri
nu îmi inundă uneori
în mijlocul nopții
elegantele rafturi ale minții
biblioteca de nuc
turnul de fildeș
oglinzile de argint
cu lava ei nestatornic amețitoare
cu parfumul fierbinte
al junglei fără sfîrșit
să nu crezi că în limba mea
nu există gemete intraductibile
scîncete fără noimă
urlete fără cuvinte
sau țipete neomenești
să nu crezi că ești
altfel decît mine
să nu