În țara sucului de portocale gri
Stăm liberi ca un fluture gigant
Sus prinși de coasta cerului ce-ar fi
Pictat în turla bisericii de briliant.

Tot pe aici adesea ne-ntâlnim
Ca frunzele-n cădere prin neant
Și buzele-n dorire le unim
Săruturi dulci-sărate în pliant.

Atâta de departe, totuși doi,
Ți-am oferit banane galbene de măr
Tu, rușinată despuiată-n foi
Mi te-ntindeai. O coală peste umăr.

Așa frumos picau albaștri trei
Nori răsfirați, desperecheați și triști.
În țara nopților de ametist, de vrei,
Te voi sorbi încet, de mai exiști.