lucian -
ca despre sine
Elocomerul este o ființă suavă
Ce nu se poate privi în oglindă.
Poartă la gât învelită o stradă,
Și însemnează comete în tindă.
Elocomerul trăiește din imaginație.
Pasăre ciugulind firimituri din ferestre.
Nu are frunze și este rănit în gestație
Ca un munte de desene rupestre.
Elocomerul mănâncă mere coapte,
Dovleci dulci și faguri de miere.
Poartă aripi, ambrozii și șoapte
Risipite în cele mai intime sfere.
Elocomerul are picioare de flutur.
Degustă marea ca un paharnic
Și moare când pomii se scutur
Lăsând peste noi umbra sa tainic.
Poezie:
Comentarii aleatorii