mă înspâimântă zilele cu cod portocaliu
ca o haită de lupi care urlă la lună
aşezaţi în cerc
cu trupurile încordate
şi ochii injectaţi
de foame
vânturi puternice aproape nebune
plimbă omătul prin aer
şi-l lasă pe drumuri
în troiene şi ger
prin care nu mai treci
noi rămânem vinovaţii blocaţi
condamnaţi aşteptând ghilotina
într-o piaţă goală
de mulţimi
în dezolare
Apoi ne solidificam în ore şi zile
în dezinteresul
insolent
uitaţi ca un
mormânt
fără cruce