Virgil -
II
nici nu știm dacă ne întoarcem
într-un fel de religie
sau poate religia cu majuscule
coboară în noi cînd timpul
devine ploaie ropotind blînd
ca și cum am fi sorbiți într-un vîrtej
în pîlnia lui dumnezeu
***
visul pășește ca un pisic enorm alb
peste frunzele uscate
ale zilei
Poezie:
Comentarii aleatorii