Ea știa de asta

în fiecare zi în care trebuie să scriu
o femeie frumoasă începe să-mi pună întrebări
fundamentale. tensiunea amplifică presiunea gazului
cafeaua se fierbe mai repede, la ușă sună
gazda care-mi cere factura de telefon. vom fi
până la sfârșit
hăituiți de cuvinte, vom primi distincții
și medalii pentru fiecare silabă exterminată.
femeia trece desculță prin sângele călduț
al arterelor mele convinsă că odată ce
a strâns patul fiecare trebuie să-și vadă de treabă
să meargă la lucru să facă piața și
să țină unul la altul.
așa e firesc și așa fuge fiecare de umbra
înspăimântătoare a literei A.
femeia aceea frumoasă a știut că va veni vremea
împușcăturilor, că va fi ținta multașteptată
a trăgătorilor de elită. mă întorc în așternuturile ei
de seară încovoiat ca o paranteză deschisă.
din celălalt unghi al evoluției umane
se apropie și dânsa ca cealaltă paranteză:
avem acum doamnelor și domnilor o
mulțime de cifre între paranteze
tot ce au realizat acestea în ziua de azi.
pe tabla plină de socoteli și semne apar
ca după o inundație catastrofală
primele vârfuri ale cuvintelor. ea știa de asta.
a făcut un ceai. a dat drumul televizorului.
obosiți amândoi. în stare de șoc amândoi.
“ar trebui să bei mai puțin, poate ai
fi mai bun”. confirm. intru în pat ca într-o primată
am la dispoziție o noapte întreagă pentru
a deveni pluricelular
pentru a bea paharul până la fund
pentru a mă trezi odihnit
înconjurat de țesuturi nervi și oase
acoperit de epidermă dimineața
numai bun de îmbrăcat de plecat la lucru
de avut de unde mă întoarce fericit
că amenințătorul A. m-a păstrat
încă o zi în schema de personal.