în fiecare noapte
un păianjen uriaş
se hrăneşte din mine
mă anesteziază în somn
extrage zilele din ochi
până ce privirile se exfoliază

rămâne sub pleope
miezul amorf un lut primordial
din care meşterul priceput
reconstruieşte prima iubire pierdută
aşa cum un estetician remodelează
o nouă faţă pacientului

ziua de mâine
va închipui trecutul din cioburi
linia vieţii
ţesută cu migală
în pânza de păianjen