Iubito, pacea din tăcerea noastră
E semnul lumii ce-am creat-o singuri
La masă stînd, doar zgomotul de linguri
Şi vara-n zori privind spre zare-albastră.

Papirusuri am scris, pe mînă siguri
Bătrîni în vis, să nu lăsăm sihastră
Privirea pe a Raiului fereastră,
De-a fi în veci e bine să te-asiguri.

Da-n iarna asta cînd căruntul creşte
Prin dealuri, urbe, în cătun şi sate
Puţin la sîn şi laptele se-acreşte.

Avem în stele verzi poteci trasate
Şi neaua nu ne-a asuprit, fireşte.
Etern eşti nins de dragoste-Mpărate.