Fragmentarium
Ombra mai fu cara ed soave più

[axiomă]
ea poartă şarpele la vedere
şal încolăcit în jurul umerilor
dinţii reptilei îi scormonesc convingerile
botul însângerat doare
sub clavicula stângă

[teorema simbiozei]
nu se poate trăi cu ea şi nici fără ea
este o iubită incomodă, capricioasă
greu de răvăşit
se îmbracă cu rochii lungi de urzici
cusute până la glezne, mulate
cu decolteuri adunate nod gordian
sub lobul urechii

te previne, se poate una din două alternative
îi urăşti sau iubeşti şarpele
cu aceeaşi patimă ne
stăpân
ită

[demonstraţie prin reducere la absurd]
şi dacă prin absurd
vara hotărăşte să îşi dea foc
şi îşi mânjeşte buzele cu roşu carmin
simulând leşin pe perne de frunze
atunci nu mai ai nimic de demonstrat cântă
pietà signore/ volgi i tuoi sguardi sopra di me
şi speră că toamna ei va dura până la primăvara ta

[corolar]
cum vine timpul gol şi pleacă încărcat
ea oftează când porneşte motorul
şi demarează violent
trece pe aceleaşi străzi
ridică în aer acelaşi stol de vrăbii roz

la semafor şarpele se răsuceşte în retină
frânează gândind că a luat advil
şi tot o doare molarul
erupând în gingia minţii
orice e mai bine decât să i se facă iar
nă
în inimă

Fragmentarium
Naufragii multiple

din epave creşte uitarea, amintirile
sunt guri hiperboreene
ce au ales să tacă

ultimele mele poeme au naufragiat
precum titanicul în oceanul
memoriei

din abis, îmi întinde mâna un eschi
mos împătimit de romantism
criogenic

joc viaţa pe versuri de cupă, fierbinţi
gheţarii se topesc, apele se ridică
mereu se face loc
în adânc

mă ridic la suprafaţă, strig din poem
în poem, până la ţărmul altui
iceberg, răzbate eul po
etic

Fragmentarium
Numele profirului

ce ar face eul poetic în locul meu
dacă ar fi la capătul cu
vintelor

s-ar arunca în neant cu o sticlă
de jidvei, alfabetarul deschis
şi plasa de fluturi

trebuie să fii ori nebun ori beat
să scrii poeme din litere
prinse în zbor

când nu ai nimic de câştigat
decât faima absurdă de fi
creat un capăt de lume

din cuvinte inventate
în pragul sin
uciderii

Fragmentarium
Poem fără diacritice

sms-ul tau m-a trezit la patru dimineata
am pus celularul in masina de spa
lat si am porn
it-o
ecranul despica intunericul urcand la zen
itul cuvei si cadea meteor spume
gand la nadir
eu
am repetat mesajul tau la fiecare cadere
pana s-a stins invatasem pe de rost
silabele dure
rii
apa spala orice in zori mi-am udat inima
inainte sa plec am ingropat celula
rul sub ste
jar
schije de zapada mi-au muscat buzele cra
pate pana la os te-a razuit din real
itate prima nins
oare

Fragmentarium
Inevitabil

noi am abuzat începutul sfârşitului
l-am întins dincolo de orice
început nesfârşit
între noi
acum
nu mai poate fi decât acea veşnică
nepărăsire în care pumnii îm
brăţişaţi îşi trec prin
geam hemora
gia
şi nu e nevoie să vină încă o toamnă
să lingă cu limbi de moarte
lucarnele sparte între
linii paralele
vieţii

Fragmentarium
Apocalypto in vitro

iarba creşte kentucky blue peste
oceane de clor/ nu se mai distinge
orizontul/ doar un peşte din când în
când/ penetrează canevasul
decolorat/ deşirând cora
bie după cora
bie
din tribord ploaia toarnă cu găle
ata metri cubi de zei/ mai mulţi decât
panteonul grec/ transpiraţi în
fometaţi/ beţi de ne/ re
cunoscut desperados
prea târziu
ţi-ai făcut lăncii/ din steaguri ro
ase de molii revoluţionare
nici nu mai aşteptai/ să vină a
mericanii pe firul Ariadnei
ţi-ai dezgropat copiii şi femei
a din ape/ după ce au trecut
turcii, avarii, gepizii, h
unii şi alţii/ prin splină
dacă acesta e sfârşitul atu
nci taci şi dezgroapă
mă

Fragmentarium
Nefericirea

stă între mine şi mine ciob
întind mâna să cer ajutor
îmi taie venele

dacă îmi întinde o mână
îi curge mercur din vene
deschise în cruce

intru prin mine în mine
ca într-o oglindă
mercurul se adună la mijloc

sticla mă despică în două
oglindă între vene
mână taie mână