vara asta a fost chiar frumos pentru că nu găsesc alt cuvânt mai potrivit pentru că a fost ceva magic la concertul cu sofia și mi-a adus aminte de țăranii de la țară până mi s-a pus un nod în gât și mi-am imaginat că sunt din nou o țărăncuță cu basma /

și mama avea două case una mai mică vopsită cu albastru și una mai mare în care stăteau pernele albe scrobite și seara ascultam muzică pentru că la țară cerul e mai frumos, ca o pătură neagră în care cineva a înfipt ace fără durere și /

când ieșeam noaptea din casa mică ca să mă duc în casa mare mă opream la scândura din bucătăria de vară ca să beau o cană cu apă rece, somnul îmi pierea și mă gândeam cum e țăranul el așa de sincer și cinstit, cum ară el pământul cu plugul și cu sufletul până îl sfâșie și e atât de mândru de grădina lui unde crește porumbul/

și mă așezam un pic pe troscotul umed sub cerul sub care și moromete ar fi murit cu ochii larg deschiși gândindu-se la veșnicie/ și

deși mama mi-a lăsat mie și casa mică și casa mare și lada cu macaturi și prosoapele de doi lei cinzeci/

când trec pe acolo curtea mi se pare cam mică și-mi spun vara asta a fost o muzică faină, chiar frumoasă pentru că n-am găsit un cuvânt mai potrivit pentru că la urma urmei curtea chiar e mică și nu mi-ar încape suv-ul ar trebui să-l las la poartă și atunci toate vecinele ar ieși la gard și până la urmă una tot m-ar întreba uitându-se bănuitor.. tu a cui ești?

și atunci aș pleca ascultând-o pe sofia tot drumul până acasă pentru că, la urma urmei și mâine e o zi

(și oricum, pentru că până la urmă una dintre ele mi-ar spune că am crescut sau că am îmbătrânit)