Arborul Iubirii fumegă în drum,
Urletu- şi ascunde tainic in suspine.
O tăcere oarbă într- un ochi postum
Limpezeşte, vie, Lacrima din mine...

Tulburată mare, clocotind de vise
Îmi e Sprefiinţa- din nepreţuire-
Înfierată Poartă, cu răni neînchise,
Fiere şi dulceaţă, întru Mântuire...

Nebunie clară- în Înţelepciune-
Scrie cu Lumină noaptea din amiaz,
Aripa de Înger iese din genune
Ca să frângă- n Zee tot ce e zăgaz...