Se sparge-n mine dorinţa de a plânge
Durerea plopului bătut de vânt,
Cu semnul de întrebare poţi înfrânge
Răspunsul care-l spui prin necuvânt.

Alunecă prin sânge acelaşi dor grăbit
De a mă zidi la margini de cuvânt,
Un dor de drumul pe care am albit
Să înfloresc la timp poeticul veşmânt.

Urcată-n fruct, iubirea potrivită
Peste oceanul nud ce ne desparte,
În tăcerea ierbii tale otrăvită
Spre tine vine acum din altă parte.

În fâlfâirea mea peste genunea lumii,
Port drumurile vieţii-n ceasornic,
Într-un târziu culcat în poala mumii
Golit de timp mă regăsesc statornic.