De ziua florilor neînflorite
o femeie s-a măritat cu bărbatul
de vis al prietenei sale
schimbând ordinea firească a lucrurilor.
Merii înfloreau albine
iar sub ramurile nucului, de pază
a fost văzută o femeie cucernică,
zi de zi
bântuită de teama singurătății
cu care-și mângâia sânii ascunși.
Cel ce nu mai venea, cuprins de călduri
dispăruse pe drumul dintre anotimpuri
și se auzeau zvonuri,
ceea ce o frământa pe femeie
remodelându-i pustiul din încăperile gândului
cu visul la porțile deschise
în toate anotimpurile tăcerii.