Și mă înalț dintr-un adânc,
Din eul meu o geană se desprinde
Și tot mai sus aspiră-n perfecțiune
Un gând…
O rază dintr-o genune.

Dintr-o idee efemeră un om,
Un om apare…
Și-n lumea altui eu dispare,
Din legi rațiune și coșmar născut
Și orb de-atâtea vieți amare,
Același om dispare…

Rătăcind în sufletul pustiu,
Privește-n sine și se roagă:
- Mai vreau sa cred în forța creatoare,
Mai vreau acea perpetuă căutare
Mai vreau…
Până nu e prea târziu…