nu te grăbi
trezirile bruște din anestezii sunt dureroase
hârtiile semnate că le dai voie să coboare în tine
să te desfacă parțial / integral / în somn
nu-ți dau vreo siguranță ci doar iluzia că ai avea vreun drept însă
nu stăpânim nimic
nici fizic
nici psihic
în fugă, rupi foi să ajungi la capătul celor patru ore începute printr-o cădere epidurală
te simți gelatinos, pietrificat, o amnezie violet
lumini drogându-se sub ochii tăi
cu o ceață pe simțuri realizezi
hârtiile nu-ți dau vreo siguranță
ci doar iluzia că ai avea un drept însă
nu stăpânim
omul pe care-l iubim până la demență
e posibil să facă dragoste într-o altă galaxie
crede-mă, nu știm nimic despre celălalt
o singură certitudine: iubim, ducând mai departe
ritualul nunților sălbatice pe spinarea unor cămile de lemn
coronițe de plastic
cristale swarovski
mi-am aruncat pantoful de mireasă în ape
colonii de alge urlă dezlănțuite un final apoteotic
o ceartă că mireasa s-a întors prea târziu
că rochia ei nu mai e albă ci e o violetă de mare
o nebună dansând cu picioarele goale
pe nisipul încins din creierul celor ce o urmăresc
și da, parcă descopăr lângă tine o lume pierdută
cum e să fii femeie
cum e să fii hrană la o cină a lumânărilor
acum m-aș ridica din neputință și te-aș lua lâng-o fereastră
sub ochii domnului logodindu-mă cu tine
o buclă de păr inel punându-ți-o pe deget
cred c-aș îngenunchia îmbrățișându-ți picioarele
și, dacă m-ar desfășura, în pânze ar găsi impregnat chipul tău pe marame
pentru mine, ești eul pe care nu l-am cunoscut niciodată
mâinile tale pe coapsele mele iar ale mele pe coapsele tale
arucându-ne unul în celălalt de la mare-nălțime
umerii lăsați ai timpului respirând în arcade