pictez pe cer un câine
cu botul însângerat
apoi o spaimă
și toate femeile călăuză
pe care le-aș fi putut iubi
devotat dinților știrbi ai memoriei
îmi închipui că vântul
te mângâie ca un muribund
bântuindu-ne iubirea cu vorbe
las nicotina să-mi curgă din vene
peste trupul tău caramel
îți caut urmele infinite spirale
pe scena unui vis sfâșiat de menade
mirosul de înger ce coboară în iad
ca un fluture căzut în dizgrație