erai puțin mai tristă
în ziua aceea de toamnă
semănând mai mult a vară ce
nu se mai dă dusă și-ți înfige
unghiile nostalgiei în golul inimii

aveai pletele răsfirate și
țăcănitul creionului pe birou
nu te mai deranja așa tare
în căutarea unor idei salvatoare

ce senzație reconfortantă să
vezi lumina zbătându-se prin părul
tău când tocmai te gândești că
briefingul se apropie
și cafeaua colegului ce te privește insistent
dar nu libidinos ci puțin obraznic
se varsă pe cămașa lui scrobită
la trecerea secretarei pe lângă birou

acum știi de ce te-ai întors din drum
pentru batista parfumată de pe noptieră
și n-ai să uiți mergând spre toaleta unisex
să faci să-ți cadă părul moale peste
umeri lăsând o boare de coco channel
să-i strecoare prin nări senzația unui gând
fără îndoială mai pervers decât privirea
insistentă a colegelor de la recepție