Mereu mi se face dor
de metafore suprimate,
prea m-am umplut
de dulceţuri necoapte
şi de aceea caut prin toate visele.

Aş aşeza în ele inimi şi oameni şi cărţi, mai ales
cărţi curgătoare şi line ca Dunărea la vărsare.

M-aş aşeza zilnic
la masa întrebării
cu umbra unui vers deasupra capului,
să le pătrund misterele şi aromele
şi poate chiar numelor lor,
de parc-aş fi ploaie.