din cinci în cinci minute jefuiesc timpul acesta
apoi mă cuibăresc tiptil în mine
mă strecor
picătură cu picătură
o figură fantomatică îşi râde de mine
nu de mult întrebam de mine pe străzi pustii
tăiam adânc ziua şi
jumătate din noapte desenam umbre
din cinci în cinci minute îmi vine să mă strig
nu ştiu
să mă întorc sau să merg înainte aşa
goală de vise

sau să te iau în braţe şi să-mi adun fiinţa toată
de prin moleculele tale
să te sorb cu privirea
ah
cu privirea
aceea aruncată aşa
peste umăr
să număr apoi secundă cu secundă timpul acela pe care nu l-am trăit niciodată
să citesc cărţi despre visele tale
sărutându-ţi buzele albastru crescute
în aripi