cuvântul care-mi poartă rugăciunea
trăiește-n mine nu în zidul greu
căci eu dau suflet pietrei aspre
tăcerea-și cerne piatra în sufletul meu

soarele-nseamnă bucuria căutării zilnice
iar ploaia-nscrie căutarea lacrimi-n cădere

să te-nfășori în moarte ca-ntr-un somn
să uiti că visul tău zidește Înălțarea

semnul morții taie-n carnea prafului ce-nghite drumul
taina nopții mă cuprinde împlinind mirarea lunii

vocea cerului alină, căutarea setea-ți curmă
fericită suferința ce te-nalță spre lumină