Înţeleptul guvern al iubitei noastre patrii a anunţat, public şi cu toată convingerea, că primele de concediu pe anul acesta pentru guvernanţi, s-au mărit cu câteva zeci de procente. Pentru a explica importanţa acestei măreţe realizări, iubitul preşedinte a ţinut o cuvântare, în faţa unui numeros şi entuziast public, fiind răsplătit cu sincere şi îndelungi aplauze.
„Dragii mei săraci,
Mă da` mulţi sunteţi, fraţilor! Credeam că voi găsi aici un public micuţ – ca la serile de cenaclu literar – şi când colo găsesc o mulţime mare ca la Parada Militară. Probabil că există o lege a firii, care îi preface pe săraci un fel de chinezi şi se înmulţesc enorm. În schimb, pe noii îmbogăţiţi îi sterilizează urgent, după primul copil.
Asta e marea greşeală pe care o faceţi dumneavoastră, săracii; vă înmulţiţi mult. Fiind o masă din ce în ce mai mare, Statul are pretenţii mai mari de la voi. Forţa milionarilor constă tocmai în faptul că sunt puţini la număr. Cinci – şase mii. De aceea, nimeni nu face apel la ei să înţeleagă momentele prin care trece ţara, SĂ RENUNŢE LA LUX, să-şi reducă nevoile şi pretenţiile. Toată înţelegerea trebuie s-o aibă mulţimea, gloata, sărăcimea, furnicile. Înţelegere pentru economia aflată în comă, pentru greutăţile financiare al băncilor, pentru surmenajul poliţiştilor, pentru cei nevoiţi să concedieze muncitorii…
Nu e deloc convenabil să fii sărac. Te doboară povara răspunderilor patriotice. Aş zice că e chiar un lux să fii sărac în această măreaţă republică. Mi-a spus mie un medic patolog, care a desfăcut în bucăţi mulţi săraci, că ei au înăuntru aceleaşi intestine şi sucuri gastrice ca şi ăia din vile, că reacţionează la fel când e frig, când plouă sau le e foame. Deci au şi ei nevoie de ceea ce în limbaj popular se numeşte hrană, îmbrăcăminte, încălzire şi umbrelă. Dar toate astea au devenit un lux. De aceea zic că a fi sărac şi a avea pretenţia să mănânci, să te îmbraci, să te speli şi să nu te ude ploaia, denotă lipsă de responsabilitate, neruşinare, obrăznicie şi chiar snobism.
După statisticile guvernului nostru, omul sărac îşi merită soarta, de regulă, încearcă să scape de sărăcie căutând un loc de muncă bun. E naiv şi idiot. Munca nu îmbogăţeşte şi nu înnobilează decât gângăniile şi vitele din fabule. Pe oamenii de azi, îndeosebi pe cei de la noi, îi înjoseşte.
Dar acum, fiindcă veni vorba, mie puteţi să-mi spuneţi – dragi săraci, cum v-aţi dat seama că sunteţi săraci? De unde ştiţi? Poate vi se pare…Sărăcia e ceva relativ. Cândva, la noi, nici măcar milionarii nu aveau milioane. În unele republici, cine are un singur mercedes poate că e socotit calic. Pe de altă parte, cineva care n-ar avea ce să mănânce o jumătate de lună, prin unele locuri ar putea fi considerat înstărit.
Nu, zău, sunteţi pauperi? Vă întreb nu pentru că mi-ar fi milă de dumneavoastră şi aş vrea să vă ajut, ci fiindcă guvernanţilor nu le place cuvântul pauperi. Ei zic “categorii cu venituri reduse”, nu pauperi. Dacă cineva strigă că e pauper, înseamnă că e nemulţumit şi se revoltă. Şi ce faci cu un nemulţumit? Îi dai un minister, rupi din bugetul partenerilor de coaliţie şi îi dai lui să facă târguieli la Billa? Nu, fireşte. Atunci ce?
Îi serveşti câteva sloganuri naţionaliste, tipăreşti două-trei ediţii de bani, ca să-l tratezi cu un televizor (cu plasmă dacă de poate), cu o ladă frigorifică şi gata – i-a trecut revolta şi pauperitatea. Vedeţi însă că toate astea sunt nesănătoase pentru economie, o bagă în toate bolile, o omoară cu zile. Din cauza voastră, nefericiţilor, s-a produs criza mondială.
De aceea propun să nu vă mai luaţi după statisticile pauperităţii, care zice că sunteţi săraci şi mulţi. Consideraţi-vă aranjaţi, mulţumiţi şi vă veţi simţi minunat. Orice psiholog vă va da acest sfat. Vă va spune să faceţi plimbări în natură, să faceţi sport, să nu mâncaţi grăsimi, să beţi, cel puţin doi litri de apă de ploaie pe zi şi să aveţi încredere în viitorul care se anunţă că va veni, sigur va veni…”
Cu zicerile acestea şi după lungi aplauze, preşedintele s-a urcat tacticos la bordul aeronavei personale şi s-a îndreptat către reşedinţa sa de vară…din altă ţară.
zapata -
Din Cuvâtarea preşedintelui la M.A.P.R. (Marea Adunare a Pauperilor din România)
Revistă literară:
Comentarii aleatorii