atârnată în cuiele timpului
pendul
răsunând cum o carte părăsită de verb
undeva mosorul se învârte în gol
nu mai e nimic de ţesut
doar numele tău
clopotar
cheamă vulturii la ospăţul de seară
târzie
această descătuşare din ambră
îmi ard în priviri icoane străine
printre obloane de fum un copil îşi caută somnul
alunec
pe degetul morţii
inel
Poezie:
Comentarii aleatorii