Secat mă simt,
nici o picătură de apă
în memorie,
muchiile frunzelor îngălbenite
de sete.
Pământul își întinde limba
respirând greu
precum un câine
însetat.
Îmi scot emisferele cerebrale,
le așez în fața mea,
le aștern în poalele mele,
căutând ploile-n ele,
le disec în felii,
și le arunc pământului însetat
și flămând.