știi cum e când deschizi ușa acea primă deschidere
în acea primă dimineață după acea primă stropeală
de vară
acea pală de eter care te frizează o secundă te lasă
apoi elaborat la fel de complicat ca o derivată grea

o simt acum prietene e un cui de potcoavă fermecat
care îmi aduce aminte de verdele gresiei din hol de
cum dai în mine
cu pumnii tăi mici când te imit ori cum îndepărtat
mă simt furat de un allegro non troppo a ce trăiesc

numai ție pot să îți spun detașat că vreau un viciu și
că mă simt consumat de lasere stranii fără mâini fără
chip apoi aruncat peste balustradă
izbit în trafic de camion ceea ce sigur aș dori să aibă
un nume izolat ca denumirile în latină ale insectelor

locul meu este într-un ierbar mi-am zis astăzi fericit
de acolo voi aminti mirosul plăcut banda de scoci
transparentă mica posesoare
uite vorbesc cu tine ca și cum aș fi fost ani buni pe
mare sub un pavilion nesigur într-o ladă ascuns poate