rețin rochia neagră pe umărul livid
eram la depărtare ca de un vas pirat
că fugăream doar trupul se poate am uitat
aveai numele aspru de muză sau partid
tot plouă nebunește și cu întârzieri
mai vii mai pleci iar lupta e un concept prea vag
ne comportăm ca omul cu tot ce are drag
mai plec mai vin în vagul prin care te diferi
eu poate mor la noapte cu vârsta violetă
neantul ăsta simplu a zâmbet olandez
îmi va lăsa momentul să definitivez
lucios de improbabil că viața-i o rețetă
dar nu e compensată noi o plătim pe sfert
în dimineți cu bruma din frigurile șterse
ne tot trezim pe apa stingheră în averse
tot adormim în norul splendid golit inert