mă gîndesc la oamenii care-și complică viața
ca o continuă și neîmplinită
intrigă de manechine
îmi amintesc de iernile
care veneau prea devreme
cînd frunzele cădeau odată cu zăpada
amestecîndu-se
dacă aș putea să-mi îmbrățișez
o clipă cu adevărat
manechinele
aș adormi poate și eu
sub frunzele amestecate
în zăpadă
și totul ar fi în sfîrșit
atît de cenușiu
atît de simplu